wind of change

Timpul trece repede si am tot mai multe de povestit. Doar ca n`am timp.

Urmeaza o saptamana si mai incarcata pentru mine si daca nici acu` nu scriu, atunci nu mai stiu cand. Am revenit de vreo doua ore in bucuresti si trag de mine constitutionalmente sa scriu un eseu si sa mai rasfoiesc un curs, in loc sa fiu la concert Alexandrina. Am timpul programat la minut: maine ma trezesc (daca pot) dimineata la 7, citesc un pic si plec, am doua seminarii de la 10 la 2, dupa care am de rezolvat un caz (imaginandu`mi ca sunt avocata B-) ), dupa care am inca un seminar la colegiu, apoi invat la ISDR si`apoi sper sa ajung cu colegii in oras. Si in fiecare zi o iau de la capat, mai mult sau mai putin obosita. Inca n`am prins notiunea de "din club la seminar", dar nu cred ca e departe momentul :)) Vreau doar sa le fac pe toate cu masura, cred ca asta e esenta. Cu toate astea, imi place asa, chiar daca ma uit cu teama la volumele imense care troneaza pe birou. E fara indoiala preferabil sa am activitate, oricat m`as plange, pentru mine nu exista "n`am ce face" si nici nu mi`as dori asta. Si in urma unei discutii pe care am avut`o astazi cu o prietena ale carei sfaturi o sa ma ajute enorm, mi`am propus sa fiu (mult) mai optimista si sa nu ma mai stresez fara sa fie realmente nevoie.

Mi`am propus multe, intr`un atac de entuziasm alimentat de vremea frumoasa de`afara. Sper sa ma tin de toate :D

Asa, intr`o alta ordine de idei, azi mi`am exercitat dreptul de matusica. Am fost cuprinsa de asa o multitudine de sentimente cand am luat`o in brate, ca nu reusesc sa`mi pun ordine in ganduri sa le exprim. E genial! Ideea e ca am o nepotica de aproape o luna si nu cred ca iubesc pe cineva mai mult pe lumea asta. Am de gand s`o fac pe baby-sitterul cand mai dau pe`acasa si s`o si invat ceva drept :))

Poza!

Later edit: tocmai am ascultat`o pe Alexandrina live prin telefon, 1-2-3, ce frumos 8->

"home sweet home" really works

Am ajuns acasa, la Targoviste. Dupa un family hug cu ai mei, n'am putut sa nu ma minunez de cat de mare este apartamentul meu, in comparatie cu garsoniera de la Bucuresti. Aproape uitasem cum e sa ai atata spatiu cat sa te plimbi si cu rolele prin casa :)) Deci e bine acasa.

Zilele astea am avut acelasi program incarcat, adica deja teribila formula "de la 8 la 8". Am descoperit cantina facultatii, care este de tip autoservire si mi se pare foarte ok, iar pranzul acolo cred o sa fie ceva la ordinea zilei. Mancarea este, evident, ca de cantina, adica nu este extraordinara, dar preturile mi se par foarte rezonabile. Atat cat am putut sa observ, pentru ca de fiecare data cat am mers, am stat cate o jumatate de ora la o coada care se intindea pana la intrare, iar cand am ajuns la bufet, doamnele care ne serveau erau atat de nervoase si ne`au grabit atat de tare, incat nu prea am apucat sa`mi dau bine seama ce se intampla, doar cand una dintre ele m`a apostrofat ca am luat prea multe servetele. :-s Probabil o sa ma obisnuiesc si cu ele.

Despre cursuri, pot sa zic ca au continut in majoritate discutii de natura administrativa, am cunoscut toti profesorii si, ce e mai rau, pretentiile lor. Joi, la primul curs de Istoria Statului si Dreptului Romanesc, a fost invitat sa ne faca introducerea Emil Cernea, un fost student si profesor al facultatii si desigur cu multe alte realizari, un om de 97 de ani care inca este la curent cu actualitatea si surprinzator de lucid. Ne`a vorbit timp de o ora si recunosc ca n`am reusit sa`l urmaresc in intregime, pentru ca vorbea foarte foarte lent, iar eu eram prea obosita, dar mi s`a parut un om demn de tot respectul si chiar vorbeam cu niste colege cam cate lucruri ar avea omul asta de povestit, fiind nascut in 1913.

La colegiu insa, lucrurile au stat cu totul altfel, cursurile de 4 ore mi s-au parut intr-o zi interminabile. Aseara, madame Verdier si`a luat la revedere de la noi cand tocmai ne obisnuisem cu ea si ne dadusem seama ca e chiar de treaba. Saptamana viitoare, alt profesor.

Si aici un minutel din curs (sunt si eu pe`acolo, aia care tuseste :)) ):

Acum, desi am un chef nebun sa lenevesc, incerc sa nu mai pierd vremea si sa ma apuc sa rasfoiesc cursurile, ca abia de saptamana viitoare incepe greul. Diseara sper sa ies in oras cu colegii (a se intelege colegii de liceu, dar eu tot asa le zic) si cred ca avem multe sa ne povestim :)

heartbeats

Ei da, sunt studenta! La Facultatea de Drept si la Colegiul Juridic Franco-Roman de Studii Europene. Si chiar e atat de complicat pe cum suna.

Asta e a treia zi de cursuri, acum am o fereastra si-am venit fuga acasa, sa mai profit putin de caldura de sub plapuma. Ieri am stat non-stop 12 ore la facultate, am scris pana am facut febra, am intarziat la un seminar si sper sa nu mi se mai intample asta la acelasi profesor, in speta dl. Jean Andrei :-s am auzit de vreo 5 ori ideea cum ca "a invata stiintele dreptului este echivalent cu a invata o limba straina", am fost surprinsa sa aflu ca un profesor ne recomanda sa tocim cursul cuvant cu cuvant, ca cica "asa se invata de cand lumea, nu exista metode moderne de invatare" (sau ceva de genu`). Materiile in sine par interesante, insa profesorii sunt exagerat de severi; problema este ca, teoretic, trebuie sa invat cam in fiecare zi, ca sa am o activitate satisfacatoare la seminar :| In fine, in ultimele 4 ore de curs pe ziua de ieri am scris fara oprire, in franceza, dupa dictarea energicei doamne Verdier (ceva gen femeia-barbat, din mai multe puncte de vedere). Din grupa mea nu cunosteam pe nimeni, dar mi`am facut deja niste prieteni foarte simpatici si`asa trece si timpul mai repede. Ce nu`mi place e ca nu prea am timp sa mananc, decat eventual un sendvis in pauza. Avem si o cantina langa facultate, am auzit ca e mancarea buna acolo, dar inca n`am avut cand sa trec sa verific asta. Poate maine.

In Bucuresti e foarte frig si ploua de doua zile, eu m`am ales cu o raceala zdravana si umblu fara umbrela, pentru ca n`am avut timp sa`mi cumpar una :|

http://drept.unibuc.ro/dyn_doc/oferta-educationala/licenta-zi/orar-anul-1-sem-1-2010-2011.pdf

Asta e orarul meu (eu sunt in grupa 104), la care se adauga cel de la Colegiu (care se schimba saptamanal). Saptamana asta la Colegiu am 18 ore, sper sa fie mai lejer cu timpul. Si mai sper sa am mai mult timp liber sa ies cu gasca mea din liceu, ca tare`mi lipseste.

Si un mail pe care l`am primit intr`o dimineata:

"Liz,

De cand ai plecat tu s-a schimbat lumea. E mai saraca. Te iubim mult.

Tata."

.. Cam asa incepe viata de student :-<>

dehors, il y a du vent

"On ne guérit d'une souffrance qu'à condition de l'éprouver pleinement." [Marcel Proust]

J’ai appris que, si on cherche la vérité, c’est justement pour mieux la cacher. Ou pour mieux nous cacher nous-mêmes d’elle. Ou les deux.

Après tout cela, rien de plus bon qu`une escapade dans la neige. Rien de plus bon qu’être dehors, là où il y a du vent, pour refroidir mes pensées. Bon, on y va.

bi(a)c

Exact de asta aveam nevoie :))



Deci, pixuri bune sa avem la bac, ca de restu` nu`i bai. :))

Noapte pe plaja

Stiti cum e sa aveti nevoie de o noapte pe plaja? Nu, nu o noapte de petrecere si destrabalare. O noapte in doi pe plaja. Doar noi doi, intr`un coltisor, atat. O noapte in care sangele care ne alearga prin vene sa fie impregnat cu sarea marii si cu picaturi de vodka. O noapte in care frigul valurilor marii sa ne inlacrimeze si noi sa ne afundam in nisip si unul in altul in cautare de caldura. O noapte in care sa ne inspiram unul pe altul si sa expiram sinceritate. Sa vorbim, apoi tacerea sa ne invaluie implacabil, apoi sa vorbim iar, sa ne spunem tot ce nu ne`am spus, sa avem aceleasi ganduri. Buzele noastre sa danseze in acelasi ritm cu marea si genele noastre sa`si sopteasca dorul. Vantul sa ne amestece si mai tare. Spre dimineata, marea sa ne pozeze cu macro, iar restul sa fie in absoluta ceata. Sa tremuram de fericire la gandul ca iubirea noastra duce catre spuma din zare.
Stiti cum e?!

Da, in mod cert, e prea frumos afara cu tot albul asta, dar eu, in noaptea asta vreau sa fiu pe plaja cu tine, macar in vis.
Somn usor!

Ne place sa fim copii.

Pai nu? Sarbatorile de iarna si copilaria, eterne sinonime. Am vrea sa fim iar copii. Si de`asta ne uitam cu jind la copiii din spatele blocului care`si fac derdelus si se dau cu saniuta. Totusi suntem "prea maturi" ca sa iesim sa ne jucam cot la cot cu "astia mici". E mai simplu sa ne ascundem in spatele globuletelor, mai ales in spatele unuia, pe care l`am preferat inca din copilarie si care ne stie dorintele si temerile din fiecare an. Si, de la an la an, cu cat il gasim mai prafuit, cu atat ni se pare mai frumos si mai incarcat de semnificatii. Si cu atat mai mult avem grija sa`l punem in bradut in acelasi loc din care ne poate citi perfect gandurile. Deci, ce mai stim noi despre joaca? Cine ne mai invata? Pentru noi totu` pare o joaca, insa una perfida. Cel putin sa nu uitam sa visam.
.. Relativ nefondata teama asta sa nu ne facem de ras, sa aratam ca ne e dor de inocenta. Si uite`asa iesim noaptea sa ne aruncam in zapada, sa fim copii. :D

P.S.: I saw mummy kissing Santa last night, what shall I do?! :-s