Da, asa e. Ce rost are sa se preocupe de ziua de maine, la modul simbolic vorbind, cand stie ca ii ajunge sa se raporteze la prezent, ca in fiecare zi reuseste sa il desprinda de o lume limitata si constransa? Ca in fiecare zi il face fericit? Ce rost are sa il piarda printre griji si indoieli, gandindu-se la viitor, fie el apropiat, cand poate sa il faca sa nu uite si sa nu vrea sa uite si sa nu poata sa uite cea mai mica fractiune de secunda petrecuta impreuna? De ce sa nu lase totul la voia intamplarii si se incapataneaza sa desire firul evenimentelor, printr-o inexplicabila sete de anticipare? De ce retrovizorul timpului nu-i arata cat a pierdut cu nimicuri? De ce sa-si planuiasca fericirea cand poate pur si simplu sa o traiasca?
Cand scrii despre iubire, n-ai voie sa faci greseli. Insa iubirea nu prea da explicatii. Doar se intampla. Si ea il iubeste.
... Si stie ca uneori, el iubeste cuvintele ei, dar acum cuvintele ei il iubesc pe el.
10
No comments:
Post a Comment