Zapada si viscol

Nu e prima oara cand mi se intampla o chestie ciudata. Si cam greu de explicat. Nu stiu cum se intampla, dar de fiecare data cand dorm si visez la un moment dat, accidental, ca imi suna telefonul, exact atunci se gaseste cineva sa ma sune in realitate. Nu ar fi asta o problema, doar ca eu, poate din cauza ca dorm prea profund, continui sa visez cu impresia ca telefonul mi`a sunat in vis, desi l`am auzit. Stiu ca am o exprimare alambicata si usor ininteligibila, de`asta am sa dau un exemplu. Azi dimineata, visam ca X voia sa ma sune si eu nu voiam sa`i raspund. Coincidenta sau nu, tocmai atunci telefonul a inceput sa sune, auzeam clar melodia, insa, in starea mea intermediara dintre vis si realitate, eram determinata sa nu raspund, pentru ca nu voiam sa vorbesc cu X. Ha! In mai putin de un minut, m`am trezit brusc la realitate. Era Pic, ma suna sa ma trezeasca si sa`mi spuna sa ma uit pe geam. Totul alb. Asa ca mi`am pus problema asta cand priveam peisajul de`afara. „Peisajul” insemnand masini si garaje acoperite de zapada :)) Dar era alb tot, dupa multa vreme, asta conta. Si ma intrebam care e anatomia visului si ce se intampla mai exact in subconstient, incat visul sa se confunde cu realul.
„Poate ar trebui sa nu mai caut raspunsuri si sa dorm cu telefonul dat pe silentios”, mi`am zis. ;))

Asa ca, pe la pranz, ca sa nu pierd ziua asta cu ninsoare adevarata, m`am infofolit bine si`am iesit in parc.

Nu ma gandeam ca mi`era asa dor de sentimentul asta, iar azi am fost doar noi doi si albul. Si`am facut ce`am vrut cu el, l`am sfaramat, l`am stricat, l`am impartit, l`am imprastiat. Apoi l`am reparat la loc, dar ne`am lasat amprenta pe el. Acum in parc e un alb facut din soapte de iubire dintre doua nasucuri reci, soapte retinute de toti fulgisorii.

...As fi pus mai multe poze, dar am facut greseala sa ies machiata din casa pe o vreme ca asta, drept pentru care am avut un aer mai.. kinky :)) Pe curand!