Ipocrizia imi lasa un gust amar. Poate din cauza ca nu o cunosc atat de bine..
Insa de un lucru sunt sigura, realitatea noastra imediata este regizata intr-o mare de falsitate, in care zappam atitudini si conceptii, in functie de interese si de circumstante. Si uite asa, noile valori promovate, in a caror miscare browniana suntem angrenati fara voie, imi provoaca, in cele mai multe cazuri, si nu numai mie, un dezgust profund. Mai concret, detest prefacatoriile – alea rautacioase si interesate.
Ma intreb daca ipocrizia e ancestrala si daca nu putem oare sa revenim la naturalitate, simplitate, sa invatam sa apreciem valoarea intrinseca a fiecaruia. Fara indoiala, toleranta este esentiala. La fel si ideea de alteritate, in mod universal.
Insa de un lucru sunt sigura, realitatea noastra imediata este regizata intr-o mare de falsitate, in care zappam atitudini si conceptii, in functie de interese si de circumstante. Si uite asa, noile valori promovate, in a caror miscare browniana suntem angrenati fara voie, imi provoaca, in cele mai multe cazuri, si nu numai mie, un dezgust profund. Mai concret, detest prefacatoriile – alea rautacioase si interesate.
Ma intreb daca ipocrizia e ancestrala si daca nu putem oare sa revenim la naturalitate, simplitate, sa invatam sa apreciem valoarea intrinseca a fiecaruia. Fara indoiala, toleranta este esentiala. La fel si ideea de alteritate, in mod universal.
...sau am eu astazi ganduri utopice? :)
Probabil ca ipocrizia si falsitatea se regasesc, intr-o foarte mica masura, si in natura fiintei umane, avandu-si originea in teama viscerala de a nu fi lasati descoperiti, vulnerabili in fata semenilor. Desigur, in marea majoritate a cazurilor, ipocrizia nu este altceva decat un cabotinism aparut inevitabil si pe marea scena a vietii.
ReplyDeleteBtw, tocmai ti-ai castigat un (viitor) cititor fidel cu postul asta. Sper sa scrii constant, ai potential.
multumesc, cititor anonim ;)) incurajarile sunt mai mult decat binevenite :D
ReplyDelete