bi(a)c

Exact de asta aveam nevoie :))



Deci, pixuri bune sa avem la bac, ca de restu` nu`i bai. :))

Noapte pe plaja

Stiti cum e sa aveti nevoie de o noapte pe plaja? Nu, nu o noapte de petrecere si destrabalare. O noapte in doi pe plaja. Doar noi doi, intr`un coltisor, atat. O noapte in care sangele care ne alearga prin vene sa fie impregnat cu sarea marii si cu picaturi de vodka. O noapte in care frigul valurilor marii sa ne inlacrimeze si noi sa ne afundam in nisip si unul in altul in cautare de caldura. O noapte in care sa ne inspiram unul pe altul si sa expiram sinceritate. Sa vorbim, apoi tacerea sa ne invaluie implacabil, apoi sa vorbim iar, sa ne spunem tot ce nu ne`am spus, sa avem aceleasi ganduri. Buzele noastre sa danseze in acelasi ritm cu marea si genele noastre sa`si sopteasca dorul. Vantul sa ne amestece si mai tare. Spre dimineata, marea sa ne pozeze cu macro, iar restul sa fie in absoluta ceata. Sa tremuram de fericire la gandul ca iubirea noastra duce catre spuma din zare.
Stiti cum e?!

Da, in mod cert, e prea frumos afara cu tot albul asta, dar eu, in noaptea asta vreau sa fiu pe plaja cu tine, macar in vis.
Somn usor!

Ne place sa fim copii.

Pai nu? Sarbatorile de iarna si copilaria, eterne sinonime. Am vrea sa fim iar copii. Si de`asta ne uitam cu jind la copiii din spatele blocului care`si fac derdelus si se dau cu saniuta. Totusi suntem "prea maturi" ca sa iesim sa ne jucam cot la cot cu "astia mici". E mai simplu sa ne ascundem in spatele globuletelor, mai ales in spatele unuia, pe care l`am preferat inca din copilarie si care ne stie dorintele si temerile din fiecare an. Si, de la an la an, cu cat il gasim mai prafuit, cu atat ni se pare mai frumos si mai incarcat de semnificatii. Si cu atat mai mult avem grija sa`l punem in bradut in acelasi loc din care ne poate citi perfect gandurile. Deci, ce mai stim noi despre joaca? Cine ne mai invata? Pentru noi totu` pare o joaca, insa una perfida. Cel putin sa nu uitam sa visam.
.. Relativ nefondata teama asta sa nu ne facem de ras, sa aratam ca ne e dor de inocenta. Si uite`asa iesim noaptea sa ne aruncam in zapada, sa fim copii. :D

P.S.: I saw mummy kissing Santa last night, what shall I do?! :-s

Taci si condu :)

Cum pentru unii dintre noi Mosu` a venit un pic mai devreme, tin s`o felicit pe Gabizza mea, desi cu putina intarziere (deh, mi`a luat ceva timp sa`mi deszapezesc blogu`), pentru permisul de conducere obtinut, trebuie precizat, in conditii meteorologice maxim de nefavorabile. Acum draguta mea, la cat mai multe plimbari si filme vazute impreuna! ;)) Btw, asa o sa fim noi? :))

Si pentru ca stii ca(t) te iubesc, de`acum incolo o sa am eu grija sa ma destrabalez si pentru tine, ca tu esti soferita :))

Ce sa mai, felicitari! >:D<

P.S.: Cand te duci la benzinarie, sa nu uiti sa stai un sfert de ora sa te uiti dupa mutunache pt masina :))

Zapada si viscol

Nu e prima oara cand mi se intampla o chestie ciudata. Si cam greu de explicat. Nu stiu cum se intampla, dar de fiecare data cand dorm si visez la un moment dat, accidental, ca imi suna telefonul, exact atunci se gaseste cineva sa ma sune in realitate. Nu ar fi asta o problema, doar ca eu, poate din cauza ca dorm prea profund, continui sa visez cu impresia ca telefonul mi`a sunat in vis, desi l`am auzit. Stiu ca am o exprimare alambicata si usor ininteligibila, de`asta am sa dau un exemplu. Azi dimineata, visam ca X voia sa ma sune si eu nu voiam sa`i raspund. Coincidenta sau nu, tocmai atunci telefonul a inceput sa sune, auzeam clar melodia, insa, in starea mea intermediara dintre vis si realitate, eram determinata sa nu raspund, pentru ca nu voiam sa vorbesc cu X. Ha! In mai putin de un minut, m`am trezit brusc la realitate. Era Pic, ma suna sa ma trezeasca si sa`mi spuna sa ma uit pe geam. Totul alb. Asa ca mi`am pus problema asta cand priveam peisajul de`afara. „Peisajul” insemnand masini si garaje acoperite de zapada :)) Dar era alb tot, dupa multa vreme, asta conta. Si ma intrebam care e anatomia visului si ce se intampla mai exact in subconstient, incat visul sa se confunde cu realul.
„Poate ar trebui sa nu mai caut raspunsuri si sa dorm cu telefonul dat pe silentios”, mi`am zis. ;))

Asa ca, pe la pranz, ca sa nu pierd ziua asta cu ninsoare adevarata, m`am infofolit bine si`am iesit in parc.

Nu ma gandeam ca mi`era asa dor de sentimentul asta, iar azi am fost doar noi doi si albul. Si`am facut ce`am vrut cu el, l`am sfaramat, l`am stricat, l`am impartit, l`am imprastiat. Apoi l`am reparat la loc, dar ne`am lasat amprenta pe el. Acum in parc e un alb facut din soapte de iubire dintre doua nasucuri reci, soapte retinute de toti fulgisorii.

...As fi pus mai multe poze, dar am facut greseala sa ies machiata din casa pe o vreme ca asta, drept pentru care am avut un aer mai.. kinky :)) Pe curand!

La multi ani, fratimiu :D

Ca tot e sezonul aniversarilor la mine in familie, tre` sa`i fac si fratiorului meu o urare frumoasa :)

[bine, e cam mare sa`i mai zic fratior :D]

Pai, ii doresc sa fie sanatos, sa aiba parte de tot ce`si doreste el, sa`mi faca doi nepotei si eventual sa`si faca banca lui :)) Pana atunci, ii multumesc ca m`a inteles si ca mi`a luat mereu apararea, ii multumesc pentru toate plimbarile si pentru faptul ca e unul dintre sponsorii mei principali :) Si vreau sa`i mai spun ca sunt tare mandra de el si ca mi`ar placea sa nu mai fie asa rece, sa`mi arate si el mie uneori ca ma iubeste, printr`o simpla imbratisare. Anyway, ii multumesc ca a fost fratele meu mai mare. >:D<

La multi ani! Te iubesc!

P.S.: Astept sa ma iei cu tine intr`o seara la Bamboo :))

Panza de paianjen

Nu stiu ce m`a apucat, dar azi m`am apucat iar de citit. Dupa muuulta vreme, shame on me. Asa ca dupa vreo suta si ceva de pagini citite cu o aviditate parca naiva – am izbutit sa inchid cartea, chipurile, ca sa invat pentru teza –, m`am oprit putin si pe blog. Simteam o nevoie imperativa sa scriu ceva, dupa ce in mintea mea s`au intiparit atatea litere si cuvinte, usor haotic. Acum insa, toate gandurile si (ne)cuvintele imi aluneca vertiginos printre taste. Doar imi pare rau ca am pierdut atata vreme.. necitind.

Pentru ca inca nu am mentionat ce citesc, este vorba despre „Panza de paianjen”, de Cella Serghi. Sigur, stiu ca sunt in urma cu lectura, sunt o neavizata, il citez iar pe dirigu`. :D
Tot citind, intre atatea fraze si gandiri profunde, poate putin clasice, dar suficient de captivante, am gasit si un fragment care m`a amuzat teribil, nu stiu de ce, probabil pentru ca mi s-a parut foarte sec si in contrast cu seriozitatea situatiei in general: Diana, personajul principal (in psihologia caruia m`am regasit destul de mult), vorbind despre sotul ei, Michi:

„La masă își păta regulat hainele și își mușca, din greșeală, limba. Când venea acasă, își punea iod pe limbă și talc pe petele de pe cravată. Aveam totuși pentru el un fel de îngăduință maternă, dar Michi era ca acei copii îndărătnici care niciodată nu sunt mai răi și nu-și dau mai mult în petic ca în zilele când vin musafiri. Mai era și de o exagerată lăcomie. Într-o zi, când învățam cu o colegă pentru examen, a venit acasă, a deschis ușa dulapului și a întrebat, alarmat:
- Unde e banana?
- Am mâncat-o, am răspuns înghețată.
- Păi, ție nu-ți plac bananele...
- Ce are a face?...
- Are a face... a stăruit Michi. În orice caz, n-are sens să mănânci un lucru care mie îmi place dacă ție tot nu-ți place.”

:D

noapte buna.

pisu` eighteen

mi`e dor sa invat cu mitsu meu. mi`e dor de el, asa agitat si zapacit cum era :( i`am pus poza lui preferata pe blog - era tare studios, ii placea mai ales economia ;)) -, sa stie ca ma gandesc in fiecare zi la el :)

P.S.: in legatura cu politica, zappand azi la tv, am gasit un titlu foarte simpatic: "Alianta D.A. de unde" :))

Eu si fericirea

Azi se face un an de cand am baut pentru prima oara gin. :))

...

Nu, nu asta era important! :D

Revenind, azi se face un an de cand Mos Nicolae mi`a adus cel mai neasteptat cadou. Nu, nu e vorba de o sticla de gin. :)) Mosu` mi`a adus fericirea, exact cand ma asteptam mai putin. Puteam oare sa`i cer mai mult? Cu un asa cadou, oricine ar cocheta din prima clipa.
Mai precis, (lasam deoparte ambiguitatea, cel putin in postul asta), fericirea mea are un nume: Pic. Asa ca, de un an deja, eu si fericirea suntem impreuna.. fericiti, cum altfel?! Un an pentru noi doi, un an frumos, in care ne`am iubit cu fiecare zi mai mult, in care ne`am apropiat cu fiecare pupic mai mult. Un an din care n`o sa uit nimic: nici marea noastra, nici vara noastra, nici diminetile impreuna, nici fericirea.

...

Fericirea... incomensurabila, incat ajungi sa te gandesti. De multe ori, sperand sa gasesti raspunsuri. Cum sa iubesti atat de mult o persoana? Cum sa traiesti pentru doi ochi verzi? Cum sa traiesti pentru un zambet? Un zambet care poate sa faca Pamantul sa se opreasca din miscarea sa. Cum poti sa explici simplul fapt ca, chiar daca el s`a intors cu spatele la tine sa doarma si nu te tine in brate, tu esti fericita ca`l invelesti si`l privesti la nesfarsit? Cum sa stai ore intregi fara sa`ti poti lua privirea de la el? Da, daca intr`o zi as fi un cuplu, as fi noi doi.

...

A fost un an in care mi`ai oferit tot. Mai ales pe tine. Iti multumesc, ai fost superpicu’ meu >:D<

La multi ani! Sa ai grija de mine, sa nu`mi faci riduri si sa`mi multumesti pentru to(r)t. ;;)

Te iubesc.

Formal letter

Draga Mosule,

Sa nu te superi pe mine, dar incep sa cred ca te`ai schimbat. Deja au trecut doua saptamani, iar tu nu mi`ai mai dat niciun semn. Toata lumea ma intreaba de ce sunt suparata si nu stiu ce scuze sa mai inventez. Asa ca, pana la urma, a trebuit sa recunosc. Le`am spus tuturor ca tu mi`ai fost alaturi tot anul si ca mi`ai facut cadouri in fiecare zi de 6 a lunii. Cand le`am spus ca nu mai raspunzi, s`au temut ca nu mai vii. Iar acum parca nu mai esti asa darnic ca inainte. Doar tu ai stiut mereu sa ghicesti exact de ce am nevoie. Mi`e sa nu fi uitat de mine tocmai acum, in decembrie. Cumva ai intrat si tu in campanie, sau ce se intampla?! Te`ai ascuns in vreo urna? Nu`mi spune, doar nu speri sa pui fiecaruia in ghetute un nou presedinte? Mai bine nuieluse! Anul trecut mi`ai facut un cadou la care nu m`as fi asteptat si pentru care o sa`ti raman recunoscatoare mereu. Dar asta nu inseamna ca nu pot sa`ti mai cer nimic, nu? :D Si pentru ca nu mi`ai raspuns nici la telefon, nici la mesaj atunci cand am vrut sa`ti multumesc, profit de moment. :D

Dupa cum bine`ai vazut, anul asta am fost cuminte si`am realizat tot ce ti`am promis, asa ca indraznesc sa am pretentii pentru un alt cadou. Sau cel de anul trecut a fost in avans, asa ca sa ma motivezi? :)) Asadar, nu ma mai lungesc si trec la subiect. Stiu ca o sa`ti dau dureri de cap si de botine, la cat au de alergat pentru mine, dar eu un singur lucru (si inca alte cateva marunte :D) imi doresc: timp. Si nu ma refer la timpul ala care se in masoara in minute sau in utili, vreau timp care se masoara in fericire. Am incredere ca stii unde sa`l gasesti. Asa ca, la punguta sau in cutie, cu fundita sau fara, frumos impachetat sau direct in ghetute, tu sa faci bine sa mi`l aduci.

In rest, as avea nevoie de sanatate si de un pic de noroc la (admitere la) facultate. Si poate de un pic mai multa indemanare atunci cand intru in bucatarie cu gand sa gatesc ceva :D Multumesc ca in ultimul an m`ai facut sa cresc, mi`ai aratat cat de importanti sunt prietenii si ma ierti ca sunt asa mofturoasa. Ah, si anul asta poate nu mai uiti de zapada!

Cu drag,

Liz

P.S.: sper ca nu te`a ajuns si pe tine gripa porcina sau criza :-s

La multi ani, mami!

Asa. Acum nu stiu cum si cu ce sa incep. A trecut cam multa vreme de cand nu ti`am mai scris ceva, nici macar in gandurile mele. Si mai multa vreme a trecut de cand nu te`am mai apreciat cu adevarat. Am lasat destule lucruri sa ne indeparteze, mai ales timpul. Timpul e de vina ca nu imi pregatesti mereu masa, asa cum imi place mie, ca nu ma mai pui sa`ti povestesc ce`am facut la scoala si in oras, ca nu ma mai iei in brate in fiecare seara si ca nu mai radem impreuna asa des. Nu degeaba ochii tai continua sa ma vada tot ca pe un copil, desi am crescut.
Tot gandindu`ma la ce cadou as putea sa`ti fac de ziua ta, mi`am dat seama ca mult mai important ar fi sa`ti arat ca te iubesc, aspect pe care l`am cam neglijat in ultima vreme. Stiu ca de multe ori ma port urat, ca nu te`ajut cu nimic, ca sunt egoista, superficiala si ca am si pretentia ca tu, inainte de toate, sa te gandesti la mine. Si culmea, chiar faci asta. Tocmai din cauza asta, rare sunt momentele in care imi dau seama cate faci pentru mine, la propriu. Asadar, ca sa nu dau in clisee si nici in patetism, inchei prin cateva precizari: sa ma ierti daca te judec prea mult si daca, in mintea mea, au fost momente in care te`am gasit inferioara altor mame. Si sa stii ca de cate ori ne certam si`mi spui „Eu ma intreb ce te`ai face tu fara mine”, par indiferenta sau evit sa`ti raspund tocmai pentru ca nu pot si nu vreau sa`mi imaginez cum ar fi. In plus, n`as putea trai fara prajiturile tale :x La fel, sa ma ierti si ca n`am mai spalat niciun vas de vreo doua luni si ca fac curat la mine in camera mai rar decat spal rufe :)) si multe altele.. :D

Ok now, time for thanks, 'cus' nothing compares to you. Cel mai mult iti multumesc pentru iubire, sprijin, rabdare, incurajari.
La multi ani, mami! Te iubesc!

In final:

feminism

voila! uite de ce baietii se pricep asa bine la integrale. si atat. :D >:)

* N.B.: al meu pic nu se incadreaza in aria asta tematica (daca pot sa ma exprim asa, Mrs. V.)

Despre patriotism...

... n`am nimic de spus.

Dar azi, ca tot a fost ziua romanilor, mi`am adunat cativa stropi de vointa si m`am apucat sa`mi fac si eu, ca orice elev increzator in competentele cadrelor didactice, tema la.. limba romana! Un eseu. Buuun, pai m`am pus pe lucrat. Ce`a iesit, oi vedea maine, sau nuu, caci parca o vad pe profa` plictisita pana in spatele lentilelor de la ochelari de trei eseuri pe aceeasi tema, ca deh, doar am avut atatea zilele libere si dansa tot n.f.* a ramas.. :))

In rest, nimic nu m`a facut sa ma gandesc la ziua asta ca fiind una speciala, in afara de steguletul pe care il flutura google.ro. La televizor am aruncat o privire din intamplare, cand eram in trecere prin camera alor mei. Si pentru ca m`au impresionat nespus falsitatea unora (atat de multi, cam cate unul pentru fiecare pixel al imaginii) care ne urau din suflet „La multi ani, romane!” si patetismul titlurilor de stiri gen: „Romanii, mai saraci ca niciodata de 1 decembrie”, m`am decis sa ma apuc rapid de matematica, sa`mi vad eu interesul, ca oricum patria n`o sa intre cu mine in examen. Si daca o sa intre, n`o sa stie decat sa se planga de gripa porcina, de criza economica si sociala si altele.

*n.f. = nefericita, precizez :D

Si daca tot sta Romania sub semnul crizei, uite ce`as sugera eu sa dea astia pe la tv :) think positive!