Timpul trece repede si am tot mai multe de povestit. Doar ca n`am timp.
Urmeaza o saptamana si mai incarcata pentru mine si daca nici acu` nu scriu, atunci nu mai stiu cand. Am revenit de vreo doua ore in bucuresti si trag de mine constitutionalmente sa scriu un eseu si sa mai rasfoiesc un curs, in loc sa fiu la concert Alexandrina. Am timpul programat la minut: maine ma trezesc (daca pot) dimineata la 7, citesc un pic si plec, am doua seminarii de la 10 la 2, dupa care am de rezolvat un caz (imaginandu`mi ca sunt avocata B-) ), dupa care am inca un seminar la colegiu, apoi invat la ISDR si`apoi sper sa ajung cu colegii in oras. Si in fiecare zi o iau de la capat, mai mult sau mai putin obosita. Inca n`am prins notiunea de "din club la seminar", dar nu cred ca e departe momentul :)) Vreau doar sa le fac pe toate cu masura, cred ca asta e esenta. Cu toate astea, imi place asa, chiar daca ma uit cu teama la volumele imense care troneaza pe birou. E fara indoiala preferabil sa am activitate, oricat m`as plange, pentru mine nu exista "n`am ce face" si nici nu mi`as dori asta. Si in urma unei discutii pe care am avut`o astazi cu o prietena ale carei sfaturi o sa ma ajute enorm, mi`am propus sa fiu (mult) mai optimista si sa nu ma mai stresez fara sa fie realmente nevoie.
Mi`am propus multe, intr`un atac de entuziasm alimentat de vremea frumoasa de`afara. Sper sa ma tin de toate :D
Asa, intr`o alta ordine de idei, azi mi`am exercitat dreptul de matusica. Am fost cuprinsa de asa o multitudine de sentimente cand am luat`o in brate, ca nu reusesc sa`mi pun ordine in ganduri sa le exprim. E genial! Ideea e ca am o nepotica de aproape o luna si nu cred ca iubesc pe cineva mai mult pe lumea asta. Am de gand s`o fac pe baby-sitterul cand mai dau pe`acasa si s`o si invat ceva drept :))
Poza!
Later edit: tocmai am ascultat`o pe Alexandrina live prin telefon, 1-2-3, ce frumos 8->
Ce frumos. Cu asa o nepotica nici nu ai cum sa nu fi optimista.
ReplyDelete