Ne place sa fim copii.

Pai nu? Sarbatorile de iarna si copilaria, eterne sinonime. Am vrea sa fim iar copii. Si de`asta ne uitam cu jind la copiii din spatele blocului care`si fac derdelus si se dau cu saniuta. Totusi suntem "prea maturi" ca sa iesim sa ne jucam cot la cot cu "astia mici". E mai simplu sa ne ascundem in spatele globuletelor, mai ales in spatele unuia, pe care l`am preferat inca din copilarie si care ne stie dorintele si temerile din fiecare an. Si, de la an la an, cu cat il gasim mai prafuit, cu atat ni se pare mai frumos si mai incarcat de semnificatii. Si cu atat mai mult avem grija sa`l punem in bradut in acelasi loc din care ne poate citi perfect gandurile. Deci, ce mai stim noi despre joaca? Cine ne mai invata? Pentru noi totu` pare o joaca, insa una perfida. Cel putin sa nu uitam sa visam.
.. Relativ nefondata teama asta sa nu ne facem de ras, sa aratam ca ne e dor de inocenta. Si uite`asa iesim noaptea sa ne aruncam in zapada, sa fim copii. :D

P.S.: I saw mummy kissing Santa last night, what shall I do?! :-s